Eu nu-s cel mai mare băutor din lume. Până anul ăsta preferam o țuică de casă și-o bere ori de câte ori era nevoie. N-aveam o preferință anume, ci încercam să merg pe nefiltrate, pe cât posibil.
Aventura din Grecia a însemnat aperol la găleată. Sau la găleți, având în vedere că, în prima parte a excursiei am fost peste 50 de oameni. Sincer, habar nu aveam cum se face șprițul, dar după o săptămână pe barcă înveți să te descurci și cu aperol și cu pălincă(trăiască Dobai) și cu pastile de răceală și toate combinațiile posibile. Eu beau ocazional și atunci cu măsură, dar pe barcă n-ai cum să nu te hydratezi. Și, dacă aparent, alcoolul de pe mare recomandat este romul(ca să nu ai stări de greață), noi am ales orice altceva.
Așadar, de Black Friday primul lucru a fost să facem stocuri de aperol și să băgăm la înaintare și pe cei care nu consumau chiar deloc alcool. În combinație cu ceva Prosecco de la Zarea te duce și te aduce 🙂
Când te plictisești de dulce cred că merge trecut pe ceva mai aromat. Am testat, de curând, Zarea de 7 stele. Am găsit în Kaufland cu vreo 50 de lei la 0,7l. Ei spun că ar fi distilat din vin învechit și alcool de cereale. Mie mi se pare foarte aromat și va fi adăugat în lângă celelalte pentru revelion.
Mhm, mă uit și la spotul de pe TV… sunt cam departe cu colorizarea. Dar învățăm!
Voi la ce vă gândiți când auziți de Zarea? Eu în afară de șampania clasică… habar n-aveam că au și altceva. Puteți citi mai multe aici.
Ca sa scrii despre asa ceva … trebuie sa simti cu sufletul domne, sa te fi bucurat macar odata cu adevarat de raiul adus sub cerul gurii si sa te fi facut muci macar odata cu asa ceva, ca a doua zi sa iti para rau ca ai cam risipit asa orz, pe asa porc. :)) Eheee … Zarea are povestea ei, e lunga si vine din Cotnari .. ce vremuri. 😀
P.S. Legat de rom … pai cum sa nu alegi altceva, cand defapt nu ai baut in viata ta rom, ci mai degraba substitute comune?! 😀
Pe barcă n-aveam ocazia să bem sec, mereu se făcea câte-o combinație… de orice.
Muci, muci, mai rar, îmi place să găsesc singur drumul spre casă.
Cocaltz se numeste ala … si il practicam prin tinerete si vremea cand fiecare aducea ce avea pe acasa, sau capata, se turna intr’o oala sau lighian si se bea direct de la sursa. A doua zi era o zi in care iti bateai cuie in cap si jurai ca nu mai pui gura pe beutura … pana data viitoare. :))) Amu, mai maricel asa si trecut prin multe experiente si hectolitri de teste, am crescut si eu si invatat sa apreciez altfel treaba … dar asta nu inseamna ca m’as da in spate de la un cocaltz pe barca, daca ala ar fi disponibil! :)))))
Păi cică, dacă mergi pe barcă, automat trebuie să bei! Altfel dai de mâncare în altă parte. Eu m-am conformat!
Pai cine erai tu sa nu faci asta?! La razboi, ca la razboi! 😀
Am fost zgârcit! O sigură emoție, pe burta goală… la început. Apoi totul ok. Dar au fost și câțiva care abia la final și-au revenit.
Cunoastem, cunoastem! In experienta mea aproximativ la fel din Tenerife, cu greu am gasit, sau mai degraba, educat ceva consumatori constinciosi care sa se tina corespunzator de treaba si sa ma ajute sa secam rezerva de vin rosu spaniol la butoi ce o aveau marineri pe barca. Majoritatea ceda destul de repede, un lucru destul de trist avand in vedere faptul ca oameni aia se pregatisera atat de corespunzator. Intr’un final, ajutati si de marinari de pe barca, nu ne’am facut de ras, am tinut tricolorul sus pana la capat.
Nu, la noi a fost peste limită băutură. Poate dacă rămâneam până la final toți cei 50+ aveam șanse. Erau câțiva din Ardeal cu potențial. Noi, moldovenii din Muntenia… meh.
Maestre Ice, ca vechi consumator,.
de acord cu tine referitor la calitatea produselor Zarea dinainte de 89. Totuși ești în eroare privind originea firmei. Cauta pe Wikipedia.
Aparent, Zarea-s cu germanii și polonezii, zise wikipedia.
Maestre Cerevel, nu m’am referit la originea brandului, ci de unde era originea vinului ce era ars sa iasa splendoarea. 🙂 E un mic semi-acronim acolo. 😉
Cred că cineva a băut prea multă Zarea de dimineață.
Cel mai mult asociez brand-ul Zarea cu vermutul.
Cel Putin ca aperitiv digestiv, ala ceausist era nelipsit de pe mese. Ca introducere…era bun dar la ‘cuprins’ mai erau si altele! 😀
Iar ‘punctul culminant’ si ‘deznodamintul’…o luna nu mai puneai gura pe boisson (sau samagon, pentru cunoscatori) !
Bravo Costine, samagon zici, marfa buna ;)?! :)) Hai ca poate ne rezolva Johann cu ai lui si-i zicem la fel tuici de cazan sau poate in varianta englezeasca… moonshine! 😀