Am fost în Berat

Senzațional de multa dopamina produce o plecare de genul, efectiv trec toate stările posibile și imposibile.

Despre Berat nu știam, însă colegul de plecare a dat un ochi pe couchsurfing. Are level mare acolo, referințe, așa că a nimerit o româncă. Sau un soi de româncă. Un soi pentru că a fost născută în Germania, a crescut în România, iar acum trăiește in UK.

Răducioiu era mic copil, dar ea rupea destul de bine românește. Știți și voi cum i se zice omului care mănâncă pește frecvent?!

Eh, am lăsat profesioniștii în couchsurfing în pace, dar nu înainte de a ne povesti de faptul că a căutat aventură: povestea că a dormit în un soi de guest house in Berat. Gratis. A intrat, a rămas acolo peste noapte, a căutat lemne și aia a fost.

Din referințele și experiența couchsurfing ului tipa era mult prea calificata pentru tipul ăsta de experiențe. Adică din discuțiile cu ea incerca sa facă in vacanta fix ce nu face acasă. Autobuze locale, dormit pe unde poate, inclusiv couchsurfing sau sa își dorească să se blocheze un an de zile într-o zonă izolată din Romania. Sa meargă cu căruța. Meh!

M-am dus în Berat, am avut o experiență genială, efectiv, din toate punctele de vedere, dar nu aș confirma poveștile ei. Păreau povești de bere fără alcool.

Berat este însă în patrimoniul UNESCO încă din 2005. Pe Wikipedia găsiți mult mai multe informații.

V-aș zice, însă, că dacă ați fost în Veliko Târnovo probabil o să vi se pară destul de asemănător ca așezare, dar parcă totul este mai bine aranjat, mai renovat, mai bine pus în valoare. Recomand să mergeți acolo fără doar și poate. Mai degrabă, aș asemăna cu ceea ce voiau să facă bulgarii din Arbanasi. N-am văzut versiunea finală, dar cumva în aceeași zonă se ducea totul. Aș zice că Berat depășește pe ambele.

Din păcate, este un pic cam greu accesibilă zona pentru o singură zi. La cum este Wizz-ul în momentul ăsta, la cum este drumul de acolo până la aeroportul din Tirana cu greu aș zice că puteți să vă încadrați într-o singură zi, așadar zic că ar fi bine să stați măcar o noapte acolo. Sau chiar două.

Eu am prins totul împodobit pentru Crăciun, am prins un concert, cred că aș fi putut să stau măcar 2 nopți pline acolo, având în vedere că faci aproape 3 ore pe drum, cu transportul în comun și… 2 ore 30 cu mașina.
Poate ar fi mai bine să se lege un circuit întreg, nu cum am ales eu să merg în Durres, să mă întorc în Tirana și apoi să trec iar prin Durres ca să ajung la Berat. Dar noi n-am fost informați de nicio culoare, ne asumăm și „bâlbele” astea de pe traseu.

Ce ai de vizitat în Berat?

Cetatea face diferența. Țin minte că am fost în Franța într-o cetate asemănătoare, poate mai bine renovată sau poate chiar în Avila. Totul era de poveste, chiar dacă pozele sunt un pic anoste pe aici. E greu să faci poze iarna și să fie spectaculoase, unde mai pui că n-am avut aparat foto cu mine.

Interesant a fost și în Arbanasi, dar parcă albanezii au mai mult avantaj, totul este mai bine pus la punct, mai ofertant, dacă vreți.

Acolo există și un muzeu. Nu îmi amintesc să fi scris pe undeva de vreo taxă(am văzut în poze – era 400 de lek, adică undeva la 4 euro), dar eu n-am intrat înăuntru.

Foarte bine îngrijit mi s-a părut orașul, mai bine zis acea zonă turistică. Repet, mă așteptam ca mersul bară la bară, ca populația să lase ceva urme pe unde trecea, dar nu. Era mai curat decât m-aș fi așteptat. Ce-i drept, unde era mizerie… chiar era, nu se jucau. Dar nu în rândul turiștilor.

Erau și câteva trasee marcate prin zonă, probabil pe timpul verii lucrurile sunt faine și pe acolo.

Interesant este faptul că religiile aveau cinste una lângă alta. Era o biserică de-a noastră lângă o moschee. Nu erau 100 de metri între ele. Interesant este că la cea creștină deși nu înțelegeai nimic din ce se vorbea slujba era foarte asemănătoare, la fel de melodioasă. Eu intru oriunde pot în biserica de orice fel, mai ales dacă am ocazia să prind și o slujbă în timp real. Câteva minute tot petrec pe acolo să vad obiceiurile locale.

Trebuie să pun aici ca amintire și faptul că pentru prima dată am nimerit să mănânc o portocală dintr-un pomișor. Era în curtea cuiva, m-am pus pe gard, am luat și am plecat. Românește! Una din pom, una căzută din pom. Ambele foarte bune la gust, mă oftic că nu am luat mai multe. Însă, am mai încercat și cu alte ocazii, dar niciodată n-au fost dulci. Cred că n-am nimerit noi perioadele.