Nu înțelegeam eu cum de s-a dat drumul la robinet pe partea de aparate foto, dar concurența începe să fie bună. Sigur, producătorii nu sunt proști, nu dau drumul la toată tehnologia, să ne bucurăm noi de ea. Trebuie să mai aibă și în anii următori ce face.
Sony A7Siii mi-a rămas în gând ca fiind cel mai mișto lucru lansat anul ăsta. Pur și simplu, este un aparat complet. Dar scump. Bine, dacă ajunge undeva pe la 3000 de euro pe piața gri cred că o să îmi fac nebunia și-o să-l iau, iar A7III va rămâne strict pentru blog sau backup.
Canon a ieșit primul cu R5 și R7, ca mai apoi Sony să scoată la înaintare modelul nou. Bârfele zic că vor scoate încă un model care să concureze direct cu ceea ce a lansat ieri Panasonic și anume: Panasonic S5.
A umblat un sample prin țară încă de când eram eu cu operația. Așa că n-am apucat să pun mâna pe el, dar practic vor să facă un GH5 mai bun. Doar că n-are stabilizare atât de bună, nu are un ecran așa de bun, au îmbunătățit autofocusul, dar tot pe contrast este. Culmea, lumea încă face comparații cu A7III, un aparat lansat acum mai bine de 2 ani de zile, cu hardware mai vechi.
Partea mai puțin ok este că au schimbat pinii la acumulatori.
Cert este că piața de mirrorless entry level o să fie din ce în ce mai ok. Și vor fi opțiuni serioase!
N-am mai folosit o camera foto de ceva vreme. E drept că e misto o camera cum trebuie, dar sincer nici bridgeul meu Canon vechi de vreo 9 ani nu l-am mai folosit decât foarte rar.
Sincer cred că nu merită să investești în așa ceva daca chiar nu ești foarte pasionat (dar aici e cu semnul întrebării) cred că se merita doar atunci când scoți și bani cu aceasta investiție.
In rest exista telefon. 🙂
Da, chiar da. Dar un telefon bun care face poze costă peste 5000 de lei și noaptea încă n-ai rezultate.
Apropo de asta, văd că pe Panasonic ăsta a apărut fix o opțiune pe care o voiam copiată de la telefoane, cu compunere de poze pentru una mai bună.
Pai și Canonul meu vechi de 10 ani face asa poze noaptea, după principiul amintit de tine… Baga băiatul cam 5-6 poze cu diferite expuneri apoi le procesează și îți rezultă o mediere din acele poze. HDR cred că se numește funcția.
Da, dar tu trebuie să descarci în PC pozele, să le procesezi. El face din aparat asta.
Nu fac in PC, brige-ul canon sx40 PowerShot….face asta cu procesorul lui și cred că dslr-urile actuale fac asta la nivel de artă deci nu faci pe calculator.
@PATO BASIL: Crezi greșit, aparatele cu cât sunt mai scumpe cu atât au mai puține funcții pentru amatori. Puținele automatizări precum timelapse sau comprimarea fișierelor (în jpg de exemplu) sunt folosite doar din economie de timp, nu pentru că sunt bune și nu se compară cu procesarea ulterioară pe un PC.
Îți cumperi un astfel de aparat în funcție de calitatea imaginii pe care o cauți și a funcțiilor foto/video de care ai nevoie. Bridge-ul tău nu e destul de rapid, nu îți oferă posibilitatea schimbării obiectivului și nici nu are o focalizare ca lumea. De altfel nu are nici măcar opțiunea de expunere 30” sau Bulb, așa că orice gen de fotografie care necesită expuneri lungi pică.
E normal să ți se pară că nu merită dacă nu folosești, e valabil pentru orice pasiune. Nici căștile pentru audiofili nu merită dacă asculți streaming de muzică doar pe telefon. Dacă vrei în schimb mai multe de la experiența de a a asculta muzică mergi spre echipament specific cu costurile aferente.
E ciudat, eu nu inghit Sony din 2 motive.
1. Meniu incalcit, peste mana mie. La Canon Fuji, totul e logic, ma descurc fara sa caut prin manual, rar cautam anumite setari. La Sony e fix pe dos. Dar sa zicem ca nu judec, asta tine de obisnuinta, dupa ce le inveti, cateva saptamani, deja le visezi.
2. Skintone-ul Sony. Dar sa stiti ca au corectat mult asta pe seria R. A7R III, IV si noul A1. Diferentele intre pielea lor si pielea Canon de pe Mirrorless, e in favoarea Sony. Si o spune un fan Canon. Pana la urma, iti faci propriile profile de culoare si nu-ti mai bati capul. Oricum eu n-o sa editez decat sedinte foto, cel mult cadre pentru portofoliu, din ceea ce fac ceilalti, aleg si editez cateva zeci.
Sa revenim.
Ca body-uri cu rezolutie mare aveam doar cateva variante. Pe Mirrorless. DSLR-ul e o loterie, cam toti vor renunta la DSLR in 5-6 ani, si nu vreau sa fiu nevoit sa schimb tot sistemul, atunci.
1. Canon EOS R5. 45 megapixeli. 23.000 lei un body. Obiective au preturi inumane, au luat-o rau de tot pe aratura la scorurile alea… Intelegeam 1-2, dar nu toate… Aici ma refer la L-uri.
2. Nikon Z7 Mark II (nu luam in considerare Z9 abia lansat, fara shutter mecanic deloc…). Pret bun, 16.000 lei body, 45.7 megapixeli. E o varianta pe care o iau in calcul ca back-up, sistemul Nikon Z, chiar daca au multe fixe cu f/1.8, la preturi similare Sony, sunt ce trebuie. Desi, intre Z7 II si Sony A7R IV, oricand as prefera Sony. Multe de zis aici. Service-ul Skin e sub orice critica, Sony sta peste Canon si Nikon, ca service.
3. Fujifilm GFX 100S. 26.000 lei body. Nu e chiar un format mediu, e un cropped medium format, performantele culorilor si contrastelor sunt top, dar in low light, autofocus, rafala etc, mult sub Sony. 100 de megapixeli cred ca erau cam mult, la 200 MB un singur RAW.
4. Sony A7R IV care are un super pret pentru ce ofera, A1 nu era de mine, nu l-as folosi niciodata pentru ce stie sa faca, si nici nu m-as incadra in buget… Mi se pare cam mult 35.000 lei pe un body cand principalele activitati sunt portretistica si alte genuri de fotografii in mare parte statice, prea putina actiune.
Am comparat aceste aparate foto, de la fiecare. Canon are un plus la sharpness. Fujifilm la culori si contraste. Nikon are cel mai bun negru din tot ce are senzor FF. Sony este cel mai bun compromis.
1. pot lua doua body-uri identice la rezolutie mare, si unul mai mult decat bun, de back-up.
2. pot lua 7-8 obiective de top, fiecare avand un rol important, scutindu-ma de investitii ulterioare, peste 2-3 ani, cel mult as mai adauga un super-tele, daca m-ar prinde microbul, sau vreun 70-200 2.8, daca intra baietii mai adanc si in evenimente, ceea ce nu e in plan. In rest, cam tot as lua din prima. Ca nu-ti permiti obiective de 2-3000 Euro cel putin, cel mult unul la 2-3 ani, daca merge treaba.
3. Un dinamic range impresionant. Cei mai buni de pe piata la acest capitol. Detalii atat in highlights cat si in umbre, recuperari usoare si dintr-o parte si din alta… multe de zis.
4. Calitate buna la full size, in ciuda rezolutiei de 61 megapixeli (A7R IV). Eu sunt vanator de pixel peeping, n-as putea lucra cu un body care nu sta bine si la capitolul soft, si altereaza imaginile la salvare, sau senzorul nu lucreaza cu algoritmul potrivit la inregistrare. Si aici ma refer doar la ce aminteam mai sus, body-uri cu rezolutie mare.
Fuji GFX pica cam din start pentru ca erau fisiere greu de lucrat cu ele si autofocus care lasa de dorit, comparand cu ce poti lua in banii aia. Plus obiective scumpe, puteam doar 5 sa iau.
5. Culori faine, contraste placute. Cand iesi in natura, se schimba treaba, culorile Sony sunt impecabile, fara repros.
Acum, obiectivele:
Sony 100-400mm F4.5-5.6 OSS GM – Se poate folosi de la peisaj, la portret, macro si usor wildlife cu acel TC 1.4x. Are o acutanta incredibila, sharpness, distorsiuni minime, tratamente impecabile, contrast impresionant pentru un zoom in plaja asta, e „outstanding” cum spun strainii. Iar o plaja 100-400mm pe FF, e foarte versatila, chiar daca n-are diafragma constanta.
Mi-as fi dorit ca 200-600mm sa aiba optica asta. Dar nu o are. De asta n-o sa-l iau, desi e cu 3700 lei mai ieftin si nu se extinde la zoom. Nu are performantele macro (100-400mm face focus de la 98cm, nu 2,4-2,5m…), nu are contrastele si culorile redate de 100-400mm, si e si mai mare si mai greu, deci mai greu de luat dupa tine. Daca era la fel macar optic, preferam sa fie si mai scump putin, era in wishlist.
Sony 135mm F1.8 GM – Bokeh monster de la Sony, top in portret si foarte bun in foto close-up/macro, in special cu TC pe el.
Sony 85mm F1.4 GM – Acolo unde 135mm e prea lung, sau daca doresti o alta perspectiva a imaginii. Obiectiv top in fotografia de portret, se tine de la egal la egal cu Canon RF 85mm 1.2L, desi nu are f/1.2, diferente minime, si nu zic la misto.
Sony 35mm F1.4 GM – Acel fix luminos care iti trebuie in interior, unde 85mm e cam lung, dar vrei separare subiect-fundal si bokeh frumos. Foarte bun, impreuna cu 85mm 1.4 GM si 24-70mm 2.8 GM, si in fotografia de produs.
Sony 24-70mm F2.8 GM – Luat strict pentru back-up la fixe, a invata pe el cei care nu sunt acomodati cu fixele, si uneori foto de produs, fiind mai comod. Dar overall e obiectiv de back-up, sau pentru second shooter, care nu face rabat de calitate. La fel de bine puteam sa iau si un 24-105mm f/4 G, dar acest GM e peste ca optica, nu cu mult, dar suficient, si avantajul lui f/2.8 constant poate face diferenta in unele situatii.
Tamron 17-28mm F2.8 RXD III – Cel mai bun ultrawide pe montura Sony FE. Indiscutabil. Distorsiuni, tratamente optice, acutanta, cromatica, totul e la superlativ, si mai are si un f/2.8 constant. Constructia nu cred ca e full metal, dar nici nu conteaza, nu il simti ca pe unul de 1000 lei, in mana, asta e clar. Am avut Tamron de 1700 lei la acea vreme, prins la 1400 lei, prima versiune 70-300mm VC USD, care era impresionant pana la 200mm, apoi scadeau performantele, dar constructia si stabilizarea, peste orice asteptari.
Sigma 105mm F2.8 Art DG DN Macro 1:1 – N-am nevoie de stabilizare pentru macro. Optic, e peste Sony 90mm 2.8 Macro 1:1. As lua un Sony doar daca scot un G Master macro 1:1, de minim 90-100mm, altfel raman la Sigma acesta. Foarte bun in detalii, precis in culori, rapid in focalizare, merge si la portret foarte bine, daca n-ai altceva la tine, si in fotografia de produs la subiect mic in cadru.
Nu e nimic intamplator pentru care am ales aceste obiective. La Sony nu e ca la Canon sau Nikon, sa ai doar cateva variante. E ca la Fujifilm si Olympus, ai foarte multe scule, si alegi ceea ce consideri ca e pentru tine si nevoile tale.