Apropo de trenuri că tot am scris câte ceva p-aici, de-a lungul timpului.
Era recent o discuție despre calitatea serviciilor de la noi și despre respect. Unii aleg să plătească la clasa 1 tocmai pentru a avea liniște. Ce se întâmplă când nu ai liniște nici acolo?!
Scandal românesc. Balcanic.
Am avut ocazia să bântui și prin trenurile altora, cu diferite ocazii. Mai bune, mai proaste, mai jegoase, mai inconfortabile. Sunt multe diferențe și la alții, nu doar la noi.
Cred că în Belgia și Germania am văzut niște chestii tari: trenuri silențioase. Nu, nu de bocănitul exterior vorbesc, ci în interior aveai semne cu: „aici se doarme, aici se face liniște”.
Și nu, nu erau trenuri cu cușetă, speciale de dormit. Ci trebuia să faci doar liniște.
Aș fi observat asta singur?
Păi nu, doar că niște turiști(probabil) care mergeau spre Luxembourg, dacă țin bine minte, erau puși pe șotii. Nu păreau needucați, nici tocmai tineri, aș zice 55-60 de ani. Se amuzau ca niște copii: ba își dădeau bip, ba rădeau mai tare cât să îi deranjeze pe ceilalți.
Până s-a revoltat o domniță și-a arătat semnul de liniște. Am observat și am râs. Ce puteam să fac, oricum?!
Dar da, a fost o lecție pentru mine să văd că respectul la alții ține și de idei bune. A avut unul idee să pună niște semne de liniște în anumite vagoane. Vrei să vorbești te duci în alt vagon.
Sigur, privind și din partea noastră, la noi la CFR efectiv pentru numerotarea vagoanelor sau a scaunelor ai nevoie de ceva doctorat. Efectiv, n-au logică, chiar dacă de anul ăsta se vinde automat și loc, indiferent de tipul trenului.
Deja treburi d-astea cu vagoane silențioase sunt din altă lume.
Adaugă un comentariu