Mai știți faza de acum câteva zile, de la trecerea de pietoni în care un bărbat s-a aruncat în fața unei actrițe? Eh, în oglindă s-a întâmplat și în Ploiești, doar că omul de 69 de ani a reușit să aibă reflex bun și să se oprească la timp pentru omul de 50 de ani de zile. Știu doar că s-a întâmplat toată treaba la semaforul de lângă mine.
Anul trecut am scris un articol pentru oamenii care nu sunt chiar OK cu ei în perioada aceea. M-am bucurat că au fost mulți oameni care s-au deschis.
Nu am studii în domeniu despre comportamentul oamenilor, dar cumva au trecut pe lângă mine multe probleme. De la oameni cu probleme grave de sănătate, până la oameni cu anxietate.
Nu aș zice depresie sau încercăm să ne convingem că nu e ea pe acolo, dar și așa e greu detectabil. Pe lângă asta, în orice mediu creativ ai fi ai toate șansele să mergi spre anxietate, frustrări și imediat poți scăpa în direcții mai puțin cunoscute.
Dacă mai pui și perioada asta de incertitudine totală… e greu!
Din ce am observat, foarte mulți s-au dus spre religie în momentul în care au avut probleme. Credință de orice fel.
Cine a avut probleme mai mari probabil că nu a ajutat nici psihologul, nici religia. Fun fact: am prieteni psihologi și îi admir prin faptul că pot pune barieră la sfârșitul zilei pentru poveștile pe care le aud zilnic.
Revenind la educația noastră, niște golani la România TV s-au urcat pe un subiect. O fată din presă a decis să termine cu viața. Avea o depresie de care a vorbit pe rețele, iar într-un final a ales ce e mai bine pentru ea.
Ai noștri de la România TV aveau de dat un pic în alt trust de presă. Știți expresia aia cu călcat pe cadavre?! E pe bune!
Omul ăla s-a dus, dar România TV a jucat cartea audienței. Eu mă gândesc doar la ceilalți cu probleme care sunt la limita asta. Efectiv, ajungi să îi bruiezi complet pe ceilalți cu instigare la ură. S-a organizat și un protest pentru asta.
Dacă am trecut prin mai multe idei și nu știți exact despre ce e vorba puteți lectura aici.
Unii îi spun Retard tv dar mă tem ca România tv așa cum îi spune jegului ăsta de post chiar reprezinta majoritatea Romanilor o dată ce au atâta audiență, într-adevăr trebuie să fi retard sa te uiți la mizeria asta de post tv și nu numai,sunt ele mai multe și se știu care!
Dacă ar fi să mă iau după pulsul din tren sau pulsul luat de pe TikTok… noi suntem, România e acolo. Aia needucată!
De curând, cred că azi sau ieri, la fel a făcut și un nene din presa din Suceava, cameraman. Grea boală, e clar. Cât despre România TV, multă ruie.
Cameramanii nu i-aș include în majoritate, dar și acolo pot fi probleme punctuale. Greu e cu motivația pentru cei care ies în față: influenqeri, prezentatori, toată zona asta care ar trebui să-ți „rezolve” întâi ego-ul.
Totuși, da, genul ăsta de probleme vorbite la televiziunile naționale nu fac decât să alimenteze problemele celor care poate nu erau convinși de a face pasul. Sau anxietăți altora.
Ma, ai tu ce ai cu bietii ciutacieni! 😀
CLicKbaiT.
Exact! Si ce bine a prins … :))))
Cândva mă luptam și eu cu demonii mei, nu-mi vedeam viitorul dincolo de un anumit punct, timp. Deocamdată mi-a trecut, am avut un psiholog bun din toate punctele de vedere (era o ea frumoasă tare, mai mare dragul să mergi la ea să-i faci capul terci). Mi-a explicat mereu că sunt alții în situații mult mai grele, total paralizați la pat care se agață totuși de viață pentru simplu fapt că pot vedea ceva în jur, cerul, familia, a mirosi, a mânca ceva bun, mici plăceri pe care mulți le-au uitat de mult. Am învățat să mă agăț de micile mele plăceri, repar un PC, un laptop (atât cât mă descurc), scriu câte ceva în office (o lucrare pentru un leneș), un pic de pescuit în sezonul cald. Și da, trebuie acordată atenție deosebită persoanelor de genu, îmbărbătate, ajutate. Cât despre jurnaliștii lui pește prăjit, familia ar trebui să-i dea în judecată pentru milioane multe.
Sunt convins că familia are mult mai multe probleme pe cap acum decât să se judece cu d-ăștia…
Și psihologul cu care am tot discutat eu e păpușă.
Ai dreptate, cât despre psiholog…. uuhh cât contează prezența și vocea agreabilă. Dacă ar fi fost vreo una pensionară, acră și sătulă ce o citești din prima, sigur nu ar fi existat a doua ședință sau următoarele.