Începutul de an n-a fost cel mai fericit pe plan personal, dar a suplinit destul de bine cu partea profesională. Cică ar fi o balanță pe undeva. Însă, pe undeva a trebuit să se facă un pic de ordine.
Și… am făcut.
Totodată, pe text mi se pare foarte simplu să mă detașez de lucruri. Da, scrii cu un pic de emoție, cu nervi, dar treaba asta am făcut-o și pe video. Nu, nu funcționează. Cu nervi versus fără nervi iese ca naiba. Sigur, oricum iese nașpa acum, dar măcar când ai chef e un pic diferit.
Ascultam pe vremuri pe oamenii de media mari, chiar și actori și am ținut minte o vorbă: „că ai o problemă, că ai mai multe probleme, că dispar oameni de pe lângă tine tu trebuie să prestezi”.
Și da, că ai perioade mai bune, mai proaste, ce facem aici este meserie. Zilnic trebuie să apară lucruri noi: mai bune, mai proaste, cu chef, fără chef.
Că avem mai bune și zile mai proaste: există funcția de „programare”. Față de un job de 8 ore oricum ai mai multă libertate, chiar dacă e o dorință în a avea doar 8 ore de muncă zilnică. Nu știu pe nimeni din domeniu care să închidă laptopul și să plece. Poate cei care sunt strict angajați.
Am atât de multe contraziceri cu oamenii care zic: „oricum, stai acasă, ce… muncești?” Nu, mă uit pe pereți.
Dar da, apropo de treaba cu profesia. Ziceam că am terminat cu investițiile pentru treaba cu Youtube-ul. Ei bine, mi-am dat seama că efectiv trebuie să dublez anumite lucruri, măcar pe cele esențiale și consumabile: lucruri banale: o telecomandă Bluetooth, niște adaptoare, niște acumulatori în plus. Să nu stai să cârpești dacă nu funcționează pe moment, doar înlocuiești. Lucrurile astea nu le-aș fi gândit înainte: „am ce-mi trebuie acum fix pe fix și dacă pică: aștept câteva zile”. Noup, nu funcționează așa decât dacă ești pe modul zen.
Și da, ușor-ușor când începi să testezi tot mai multe, totul e pe modul automat: face X, face Y, testezi Z, mergi mai departe. Robotizat.
Au fost zile în care am lucrat și 16 ore pe zi… și zile în care am lucrat 60 – 90 de minute și-apoi am mers la plajă…
Contează în câte proiecte te implici, când trebuie să livrezi și dacă-și place ceea ce faci… și să nu nimerești vreo viroză care te ține 3 zile la pat la propriu atunci când ți-e lumea mai dragă.
In urma cu 12 ani, eram bagat tare pe treaba cu blogareala, mergeam la blogmeet, la conferinte, eram in blogroll la Arhi, faceam bani din articole platite, lucram pentru Samsung Romania, dar usor usor a intervenit viata, serviciul a devenit din ce in ce mai serios si mai solicitant, si din un articol pe zi am tot scazut la unul pe luna…
E chestia aia care zice ca daca muncesti ceea ce iti place nu o sa mai „muncesti”. A fost o perioada cand am cochetat cu foto/video la evenimente, scoateam bani frumosi dar am ajuns pentru o perioada sa urasc sa fac poze. Mi-a trebuit aproape un an de cand m-am lasat de evenimente sa-mi iau aparatul foto iar cu mine peste tot. E o balanta delicata, foarte usor poti sa-ti iei burnout.
Ma bag si eu in vorba fiindca e interesant articolul. Cand faci ceva cu placere si pasiune, timpul nu mai conteaza. Cand ai ghinion, fiecare secunda in plus, pare un secol. Ca o parere personala, linia de mijloc este cea mai buna, adica, nici prea-prea, nici foarte-foarte. Statui nu se vor mai ridica fiindca omenirea (nu toata) e in declin economic.
Am urmărit câteva video de ale tale pe YouTube și mi se pare treaba făcută profesional.
Chestia e dacă și merită timpul și efortul din punct de vedere strict financiar.
Ei hai, sunt departe de ce aș vrea să fie.
Deocamdată, nu merită, dar e investiție pe termen lung.