Așa cum este greu să te întorci la telefoane de buget, fix așa se întâmplă și la aparatele foto. În ultimii ani de zile am testat aparate foto full frame, de brandurile importante. Am început cu Panasonic, am trecut pe la Fuji și am rămas la Sony. Nu uităm și de unde am plecat: de la Nikon.
Oricât de mult aș vrea eu să mă adaptez cu altceva e o curbă de învățare destul de mare. Nu zic că ceilalți sunt mai slabi, ci că sunt diferiți.
Nu este atât de simplu să testezi un aparat foto, așa cum faci un telefon, asta pentru că nu prea poți să te duci la evenimente și să te bazezi pe un aparat pe care nu îl cunoști, să mergi și să cauți opțiuni.
În plus de asta, când ești obișnuit cu focale diferite, când stai cu obiective fixe este un pic mai dificil să te întorci la zoom, să ceri aceleași lucruri, aceleași performanțe unui zoom, față de un obiectiv fix.
Cei de la Canon mi-au trimis la teste primul aparat foto. Nu am mai folosit un aparat de la ei de foarte mult timp, încă de pe vremea DSLR-ului.
E disponibil aici.
Nici atunci nu am fost acomodat cu el, mai mult, eram pe vremea în care credeam că tot ce zboară se mănâncă în materie de aparate foto.
Acum am primit o jucărie încadrată mai mult pentru zona de travel. Sau pentru entuziaști, ca să zic așa.
Specificații tehnice
- Senzor CMOS APS-C de 24,2 MP
- Procesor de imagine DIGIC 8
- Videoclip 4K 24p, Full HD 60p
- Dual Pixel CMOS AF cu 143 de zone AF
- Obturator electronic de 6,5 fps
- EVF OLED de 2,36 m-dot
- Ecran LCD de 3″ cu 1,04 m puncte
- Wi-Fi si Bluetooth cu slot pentru card SD
Asta pentru că sunt câteva lucruri cu care nu mă împac bine. Ca de exemplu:
- are un singur card SD
- nu are ecran detasabil
- ecranul este destul de mic
- nu sunt suficient de multe butoane pentru a programa opțiuni, ba chiar unele lucruri se fac din meniu
- nu am putut încărca cu bateria externă
Există, sigur, și ceva mini tutoriale și personalizări în meniu semn că nișa acestuia este mai mult pentru începători, nu pentru zona în care l-aș folosi eu.
Construcție
E diferit față de tot ceea ce am testat eu. Cum spuneam, sunt lucruri ciudate. Cel mai greu este că body-ul este foarte mic. Îmi acoperă aproape 4 degete și nu poți să îl ții bine în mână. Poate cu un obiectiv mai mic lucrurile să fie diferite. Dar și așa, nu am o mână foarte mare, nu știu cum s-ar descurca aceia cu așa ceva. Însă, e marketat ca fiind mic, nu vor să te duci în categoria de evenimente cu el.
Pe de altă parte, pentru travel, ideal este să cari cât mai puțin, nu? Cu un șnur de la Peak Design lucrurile ar fi diferite.
Avantajul este că îi găsești loc într-un rucsac imediat.
Cum ziceam, nu sunt suficient de multe butoane pentru mine și nu aș zice că sunt la îndemână. E greu și cu cel de înregistrare. Dacă ai vrea să faci un mix între foto și video nu prea poți fără a intra în meniu, fără a apăsa 2-3 butoane.
Display
Au pus un display LCD de 2.95′. Eu l-am folosit cu luminozitatea la maxim de fiecare dată. În lumină puternică s-ar putea să folosești mai mult viewfinder-ul.
Meniu
În prima fază a fost activ meniul ghidat. Multe imagini, multe opțiuni. Mi se pare mult prea încărcat acela, dar înțeleg direcția. Este mult mai vizual, pentru începători.
Într-un final, am activat meniul clasic. E atât de intuitiv, mult mai mișto decât la Sony și Panasonic. Este și mai aerisit pentru că personalizările sunt diferite. Îmi place.
Autofocus
Eram foarte curios să văd cum se comportă aparatul pe autofocus. Limitările au fost evidente, F4 e mult mai „adaptabil” față de un F1.4. Dar oriunde am pus focusul, pe timp de zi, și-a făcut treaba bine. Sunt 143 de zone de focus, însă nu l-am simțit niciodată că nu poate mai mult. Comparativ cu ce am testat din game ceva mai pretențioase, chiar își face treaba.
Mai greu este pe video, deși te urmărește, mai dă din greu din când în când. Mă gândesc că o să fie și mai complicat când o să puneți o lentilă ceva mai luminoasă. La F4 e oki, dar sunt 143 de zone de AF. E puțin.
Stabilizare
Cu stabilizarea din obiectiv, la 24mm este foarte OK, cu un pic de atenție reușești să faci treabă și mai sus, spre 105mm. Ținând cont de faptul că un aparat de tip crop focala este oricum mai mare, așadar… se comportă decent. Folosibil.
Dacă dezactivezi, însă, stabilizarea de pe obiectiv lucrurile nu mai sunt frumoase. Așadar, dacă aveți de gând să folosiți aparatul acesta și la video luați în considerare un obiectiv ce are butonaș de stabilizare inclus. Altfel, va trebui să folosiți trepiedul în foarte multe condiții.
De rolling shutter nici nu are rost să discutăm. Partea bună este că ți-ai putea construi un efect pentru editorul video cu ajutorul lui.
Pe foto m-am dus la 50mm undeva la 1/20 pentru subiecte statice. Eu, oricum, nu iau în considerare să trag la mai puțin de 1/50 nici pe full frame. Când sunt oameni, nici măcar valorile acestea nu le folosesc.
Imagine
Râdeți voi de mine, dar am tras în prima parte a testelor JPEG. Nici nu mi-a trecut prin cap să mă uit la setări, deși ăsta e primul lucru pe care îl fac inclusiv la telefoane.
Pozele sunt cele de mai jos. Nu am aplicat nicio corecție, doar le-am dat crop.
A fost și un lucru bun pentru că am văzut cât pot recupera din highlights. Mai bine trageți RAW.
După ce am vrut să actualizez cu câteva poze RAW, se pare că aparatul nu este suportat încă de programe. Așadar, Photoshop și Capture One au nevoie de actualizări pentru a vedea RAW-urile de la ei.
Aplicația de control
Nu am folosit-o foarte mult, dar pare rapidă. Dacă nu lansa Sony noua aplicație puteam să spun că e la ani lumină față de ceea ce propunea Sony. Dar așa mai toți s-au aliniat și oferă ceea ce trebuie. Împerecherea am făcut-o rapid, poți trece fără probleme de la foto la video, totul este snappy, instant, poți transfera pozele. Nu ai ce reproșa, chiar își face treaba.
Obiectivul foto
Așa cum ziceam, am avut un zoom de la ei, mai exact 24-105mm, varianta cu F4. Se întâmplă să fi testat și varianta celor de la Sony și cumva sunt pe acolo atât ca dimensiuni, cât și ce știe să facă.
Obiectivul este ce trebuie, e mare, focusul e rapid, inelele smooth, îmi place. Dar în combinație cu aparatul ăsta este un compromis. Asta pentru că este mult mai mare față de body, iar body-ul nu este chiar gândit pentru un grip susținut.
Sigur, obiectivul de kit este integrat mult mai bine în ceea ce se dorește de la aparatul acesta. Practic, văd aici că sunt câteva pachete cu obiective complementare ce vă ajută să acoperiți mai toate focalele.
Pe de altă parte, este un body cu montură EOS R. Dacă o investiție într-un body de genul este discutabilă, orice lentilă de calitate este o investiție, oricând va funcționa și pentru aparate mai performante. De altfel, recomandarea mea este să se cumpere obiective foto mai bune decât kit-ul. Se schimbă mai greu decât body-urile.
Per ansamblu, este o jucărie interesantă pentru ceea ce a fost făcută, pentru începători. Ei nu au nevoie de dual slot, de ecran foarte mare sau toate opțiunile din lume, din contră, ar fi bine să se adapteze cu puține opțiuni pentru a nu fi copleșiți de situație. Poate chiar că nevoile de mai sus nu vor exista. Înainte de toate au nevoie de o curbă de învățare cu aparatul, cu limitările lui, abia după să dorească mai mult. Asta am înțeles când am pozat aparatul la final și am găsit… blițul încorporat. În liga de sus blițul pe aparat nu există. Dar da, de început, dacă vrei să faci trecerea de la un telefon, dacă vrei mai mult de la fotografie, genul ăsta de aparat este mai mult ca suficient.
Aș fi un pic rău și aș zice că nu ar trebui să vă treacă prin gând să îl luați pentru evenimente, chiar dacă pe foto s-ar putea să vă faceți treaba cu el. Însă, pentru travel ca o jucărie relativ mică de pus în ghiozdan, cu poze mai bune din vacanță chiar își face treaba fără doar și poate. Mai mult, aș zice că un astfel de body e mult mai potrivit decât jucăriile acelea de tip bridge. Pe acesta îl veți putea îmbunătăți prin sticle mai bune, în timp ce un bridge o să vă limiteze și n-aveți ce să adăugați în plus.
- Aparatul a fost pus la dispoziția mea de către Canon România. Am cerut lucruri ceva mai puternice, însă m-am lipit de singurul sample pe care l-au avut disponibil.
Deși înțeleg oarecum strategia asta (cu aparate mai ieftine) clienții în general iau țeapă. Fix de asta s-a lovit lumea când a încercat DSLR-uri ieftine în locul săpunierelor – o poșetă cu 1-2 obiective pe care în al doilea concediu au lăsat-o acasă. Dacă vrei mai mult de la fotografie corpul ăla o să te încurce în 1-2 ani și n-o să iei bani pe el apoi, că n-o să-l vrea nimeni – been there, done that. Nici ca bani nu merită, că dai 5 mii de lei pe un kit căruia îi vezi limitele foarte repede. Problema mai mare e la obiective, că pe alea ieftine chiar nu ți le mai cumpără nimeni ulterior.
Cumva asta mă irită, că pe hârtie pare bun, dar de fapt mai mult încurcă categoria de clienți cărora li se adresează. E mai degrabă un aparat complementar, dar e promovat ca ceva mai ieftin oamenilor care de fapt nu au nevoie de așa ceva. Ca amator mai bine iei ceva de la Fuji, măcar ești cool cu el în mână.
Eu am crezut că acolo este piața, pe cele ieftine. Nici cele scumpe nu se cumpără atât de ușor. Eu stau acum cu Batis la vânzare de ceva timp, fie, nici nu am avut mult timp poze OK pe anunț, dar clar că nu se vând așa ușor. Ce-i drept, au apărut și variante non G de la Sony destul de OK. Acum încerc să fac un schimb de focală, poate iau un 40-50mm dacă nu iau G-ul și apoi pun prețuri de dumping doar ca să eliberez casa.
De asta vreau să aleg de acolo numai GM-uri, să știu că fac trusa și nu mă mai chinuiesc cu revânzări. Am toate focalele și aia e.
Da, ai zice că care încă nu știu prea multe despre domeniu mai degrabă ar căuta ceva mai ieftin, în loc să dea spre 2 mii de euro pe un body, dar am văzut amărăciunea celor ce și-au luat DSLR-uri prin 2010. Eu încercam să le explic că obiectiv interschimbabil presupune să-l tot schimbi, iar butoanele și rotițele trebuie folosite, altfel n-o să te mulțumească rezultatele.
Îi înțeleg pe producători că le-ar vinde cuiva, dar eu așa am început, cu cel mai ieftin body de la Canon. Am tot auzit asta, că un obiectiv bun contează mult mai mult (deși e puțin ciudat să pui obiectiv de o mie de euro pe un body de 4-500, dar în fine), dar când am trecut la clasa următoare de aparat diferența a fost mare – ergonomie, funcții, calitatea imaginii etc. Per total am ieșit mai prost, am cumpărat un body și un obiectiv (cam 800 euro în total) care m-au ținut 2 ani, iar mai apoi un alt body+obiectiv care au costat dublu dar m-au ținut vreo 7 la un standard mult mai ridicat de calitate a rezultatelor.
Pentru revânzare merită doar la high end, pentru că noi amatorii căutăm SH că e mai ieftin. Dar contează și când vinzi, de exemplu montura EOS de la Canon nu mai valorează așa mult, iar DSLR-urile mai nimic.
Normal că un body mai bun te ajută foarte mult, dar eu mă oftic că n-am luat chiar tot ce-a fost mai bun de pe piață. Bine, am luat intermediarul, atunci nu eram la nivelul în care să dau cu atâta ușurință 10 000 pe o lentilă. De banii ăștia luam 2-3. Uite că acum perspectivele sunt altele.
Mai mult, eram sâmbătă la eveniment toți cu același aparat, dar fiecare cu lentila lui. Cu același 24mm eu am putut lua un cadru, el cu Sigma, nefiind o lentilă nativă, i-a dat un pic daună la autofocus.
Asta este momentul în care face diferența o lentilă bună versus una slabă.
Din păcate, nu știu toate aparatele de la Canon, chiar aș vrea să testez ceva din zona high end ca să pot să îmi dau seama, nu jucării de travel.
Am văzut ieri recenzia PetaPixel. Mă bucur că sunt aceleași concluzii pe care le-am tras și eu.