Ieri a fost zi de pauză pe blog. Ne-am trezit devreme, cu noaptea în cap, să filmăm și… să mergem pe munte. Ca toată lumea, de altfel.
Surprinzător, nu mă așteptam să fie atât de multă lume pe munte. În pandemie înțelegeam că nu ai ce face și că vei căuta alternative în țară.
Totodată, am descoperit că oamenii mișto, oamenii care fac trasee pe munte știu să respecte muntele, să păstreze curățenia.
În 2020 am fost pe Munții Ciucaș și am ajuns în vârf. În prima fază am zis că mergem tot acolo, dar am extins un pic traseul până… nu am mai ajuns în vârf.
Condiția mea fizică pentru a merge pe munte a fost 0. Efectiv, a fost primul traseu de anul ăsta. Marele noroc, dar mare a fost că abia acum am pus la muncă bascheții ăștia, iar ei s-au comportat exemplar. Mă așteptam să fie un pic mai incomozi, dar urcat și coborât pietre, apă. Senzaționali. Eu eram băiatul ăla care se ducea cu adidașii pe munte. Diferență de la cer la pamânt.
Oricum, la ce traseu am ales, efectiv nu aș fi putut să urc sau să cobor.
Noi am unit mai multe trasee, cumva să facem un soi de circuit. Așadar, am plecat de la Cabana Muntele Roșu, am mers până la Vârful Gropșoarele (aici efectiv bătea un vânt de nu puteai să te ții bine pe picioare) și am coborât o pantă destul de abruptă până la Cheile Pârâului Alb.
Orice cobori e clar că trebuie să urci. Așadar, de la ~1160m, a trebuit să urcăm până la 1805m: pădure, stânci, poteci înguste, urzici, multe urzici. Cine era în pantaloni scurți, să aud? Măcar am avut geacă de vânt, protecție de soare și tot ce-a trebuit încât să nu fie probleme după.
De la Șaua La Răscruce am dat-o spre Cabana Vârful Ciucaș. Inițial, credeam că o să ne ducă picioarele până sus, să facem și vârful, dar am ajuns prea târziu acolo și nu ne-am încadrat să facem și vârful. Oricum, Vârful Ciucaș este nimic față de Cheile Pârâului Alb ca dificultate.
Altfel, înainte să plecați pe munte luați în considerare să folosiți aplicația Munții Noștri. Eu nu știam de ea, dar efectiv îți salvează offline hărțile și te ajută foarte mult. Este foarte bine realizată, inclusiv site-ul. Spre Cheile Pârâului Alb erau destul de greu de observat marcajele și pentru că era destul de multă vegetație. Chiar a ajutat foarte mult aplicația.
Mă oftic că n-am avut niciun ceas care să măsoare tot ce-a fost acolo. Colegul, în schimb, a raportat pe ceasul lui 22 de km făcuți.
Mi-a mai dat o raportare, între timp, de la ceasul lui Garmin. Cred că îmi iau și eu, la cât de mișto indică totul.
Postolachi Dumitru a zis
Deci n-ai atins vârful…
Marius Cucu a zis
De data asta, nu. Dar față de data trecută a fost mult, mult mai greu.
Costin a zis
N-ai dat laba cu ursul, n-ai fost la munte 🙂
Marius Cucu a zis
Păi cred că el m-a îndemnat să termin traseul, altfel probabil rămâneam pe acolo. :))