Sigur, probabil că e ca la Casa Timiș, în anumite perioade. Toamna e superb acolo când se culeg strugurii, dar iarna e anost. Bârfesc și eu că e aproape de casă și nah, îl vizitezi mai des.
Dar Singureni Manor este un resort în câmp, la propriu. Din București am mers mai bine de o oră și ultima parte e nasoală din punctul de vedere al asfaltului. Dar am prins-o la început de octombrie când recolta a fost deja luată și era pustiu în zonă. Poate, pe timpul verii, e un pic mai animat traseul. Probabil alții au văzut din elicopter diferit, nu ca noi din autocar. Să sperăm că „a avut bani de 2 șoferi”.
V-am zis de ieri de ce am ajuns acolo, mă citez singur.













Am participat la prima competiție de Polo pe nisip. Lucruri de bogătași și de băgători în seamă, clar. Competiția a fost interesantă, un singur român era strigat pe acolo de către crainic și acela am înțeles că era din organizare.
Probabil că e interesant și pentru cei care pariază pe astfel de lucruri. Am câțiva amici care participă la curse de cai și merg frecvent la concursuri.
Aici erau cai super rapizi, cu „demaraj”. De fapt, s-ar putea ca ăsta să fie skillul principal. Că avantajul la astfel de jocuri este accelerația. Gândiți-vă că era ciudat că mingea sărea dintr-o parte în alta iar calul trebuia să facă „turn around” instant.
La cât de mult ne pricepeam la regulile jocului… toți ne-am mirat până târziu de ce arată tableta 2.5 la 10. Aparent, erau notate penalizările din meciurile anterioare. Mă așteptam să fie notate cumva dedesubt, nu direct pe tabelă.
La final a fost și un show de drone. Cică cel mai mare din România de până acum. Da, posibil, dar nu era noutate pentru mine, până și Primăria Ploiești a închiriat câteva de la ei, dar și câteva alte evenimente prin București.
Și dacă întrebați de mâncare, eu ca băiat de la țară cred că mănânc mai bine. Adică toată lumea când a auzit că mergem acolo a zis: „wow, mâncare bună”. Doar că nu… Acum, la cât volum de oameni a fost p-acolo mă gândesc că au externalizat catering-ul.
Altfel, am mâncat înghețată de fân. Sau apă înghețată că gelato așa cum îl știu eu… n-a prea fost. Gust de medicament de la Plafar. Mai ceva ca înghețata Dubai de „pă Italia”.
Chestia cea mai tare a fost că am dat de căprioare la lăsarea serii, în drumul de întoarcere.

Adaugă un comentariu