Cred că sufăr de boala online-ului. Boala omului care efectiv e sătul de comunicare. De fapt, sper să nu fie un început de burnout. Tot fac verificări cu mine, cu cei din jur pentru asta, cât să reușesc să îmi dau seama dacă trebuie să apăs pe frână sau poate chiar să mai renunț la chestii.
Am renunțat la multe lucruri, am filtrat contracte, am ridicat prețuri, strict cât să am 2-3 chestii pe lună, dar sănătoase. Când voi avea și mai multe pasive probabil că voi mai scădea și de aici.
Am ieșit zilele trecute cu un amic din facultate. Din una în alta vorbeam de frustrări, despre ceea ce au mai reușit unii colegi sau n-au reușit. Știți voi: uite ce-a făcut ăla, ai văzut pe celălalt. Unii cu frustrări de nereușită, alții care se ridică pas cu pas. Pot înțelege frustrările celor care nu reușesc, dar muncesc de le sar capacele. Nu pot înțelege, însă pe cei care fentează munca, dar vor să și aibă reușite, iar ei devin… frustrați. Am ținut să menționez treaba asta pentru că eu eram „inculpatul”. La modul: „uite bă, și ăluia îi merge!” Treburile astea cumva au ajuns să irite. Asta pentru că sunt într-un domeniu în care văd că sunt și vârfuri, sunt și o grămadă de persoane aici care au reușit pe felia lor.
Revenind la treaba cu telefonul, chiar am abonament de 2 euro la Digi. Pe lângă faptul că mai toți cunoscuții au Digi și cu ei discut mult în rețea, nu îmi amintesc să fi avut vreodată cost suplimentar.
Ei bine, pe lângă faptul că nu sun, sunt tot mai iritat de treaba asta cu telefonul mobil, cu apeluri primite. Deja am TrueCaller și filtrez la greu din apeluri, însă de multe ori s-a întâmplat ca un telefon să mă deconecteze total din ce făceam. Și poate că la niște munci repetitive e mai simplu, dar dacă ai singură idee în ziua aia, iar cineva ți-o strică te apucă și mai mult nervii. Pot să mă concentrez cu o bormașină de la vecini, pot să fiu OK cu bețivii din parcul de lângă mine, dar nu mă suna. Zi-mi pe rețele, în text, ce ai de zis în 3 rânduri.
Că tu dacă ești în mașină și ești blocat în trafic nu trebuie să îți pierzi vremea cu mine. Mai ales că sunt o grămadă de persoane care cred că dacă lucrezi de acasă chiar ești disponibil pentru oricine, la orice oră.
De altfel, ca să concluzionez ce am zis în introducere, am cunoscut persoane ce lucrau de ceva ani de zile în comunicare și fix asta era problema: nu suporta comunicarea cu restul lumii, era sătulă de la muncă.
Și eu prefer să-mi scrie trei rânduri decât să mă sune, dar din alt motiv … „Verba volant, scripta manent”
Mi s-a întâmplat de N ori să am de lucru la PC și să fiu întrerupt telefonic sau offline direct de către o persoană sau alta pentru că vorba ta: dacă muncești de acasă la PC „ești disponibil pentru oricine la orice oră.”
Deci nu sunt singurul. ?
Da, chiar am zile când nu mai vreau să aud nici telefonul personal sunând. O să ajungem și noi la 60 de ani să nu mai suportăm deloc tehnologia.
Nope, ai indentificat eronat problema! Boala ta are o alta cauza si e documentata de tot mai multi experti, se numeste fobia comunicarii verbale si se datoreaza fix online’ului si obisnuintei de a comunica mai mult prin mesaje text! Da, e un semn de „bourn out” destul de grav, care afecteaza atat perceptia cat si viata sociala, filtrarea excesiva a comunicarii verbale nu’ti aduce absolut nimic bun, ba dimpotriva, accentueaza problema. Daca tin eu bine minte, in mai multe randuri te’am avertizat pe aici ca incet si sigur o iei pe urmele mele, ala de acum cativa ani si o faceam amical si de buna credinta. Grija mare la ce faci, ca o dai in extrema ailalta, a izolarii sociale in care factorul comunicarii verbale este piatra de hotar. Pentru a iti gasi echilibrul trebuie sa faci schimbari majore in viata ta „perfecta” de acum, ce sa includa un stil de viata in care tehnologia sa nu mai fie prima alegere, inclusiv ca mod de comunicare, iar aici intervine socializarea clasica. Ai mult, foarte mult de lucru, inclusiv nevoia sa iti dai o pauza de sevraj, dupa care sa iti rescrii lista de prioritati, crede’ma pe cuvant macar de data asta! 🙂
Semneaza,
Un batran.
P.S. Ca tot mergi pe calea de pe care eu ma intorc demult, poate scot din draft si reusesc sa scriu articolul ala despre cum scapi de dependenta de telefon si tehnologie. Poate.
Desi am citit toate comentariile, nu sunt sigur ca am inteles bine problema. Ce va opreste sa nu folositi silent way? Sa inteleg ca super-ozn-urile aparute in ultimii ani, nu mai au optiunea asta? Daca nu mai au, sper ca mai exista macar un buton ON/OFF. Folositi-l cu incredere. Nu se va supara nimeni. Cine raspunde instant, da semne de slabiciune. Nu-i da nimanui cafeaua in foc, daca nu raspundem instant. Unii dintre noi mai au si alte ocupatii, iar cei ce ne apeleaza trebuie sa fie educati in spiritul asta, adica sa fie in stare sa astepte sa fie contactati mai devreme sau mai tarziu. Daca nu reusesc sa astepte, lista de contacte poate fi diminuata.
Regula nr.1:
Folosim telefonul dupa bunul plac, nu ne foloseste el pe noi.
Regula nr.2:
Nu utilizam niciodata echipamente mai inteligente decat putem duce.
Regula nr.3:
Un gadget nu produce dependenta. Asta e doar in mintea noastra care poate fi mai mult sau mai putin antrenata.
Regula nr.4:
Daca ceva este urgent si nu ati apucat sa-l faceti in aceeasi zi, veti vedea a doua zi ca de fapt, nici nu era nevoie sa faceti acel lucru.
Sper ca v-am fost de folos.
P.S. Mare adevar a scris ice4you
Am început să am aceeași problemă, încep să urăsc să vorbesc la telefon. Asta pentru că la muncă îl folosesc foarte mult iar din acest motiv încep să urăsc discuțiile fără o importanță semnificativă.