Am crescut cu 2 credite. Unul la mașină, unul la calculator. La mașină știu sigur că a fost pe 5 ani, iar la calculator este posibil să fi fost tot pe 5 ani.
Cel pentru calculator nu era atât de mare, dar fiind în paralel cu cel de la mașină conta destul de mult.
Niciodată nu ne-au dat banii afară din casă, nu-i culegeam din pomi și eu am zis că nu-mi mai trebuie.
E drept că banca sau CASCO n-au fost cei mai fericiți și sigur n-au câștigat de pe urma mea. A avut ceva evenimente mașina. Hai să zicem că mașina era utilă. Îmi făceam treaba cu ea.
Dar calculatorul pe vremea aia nu trebuia. În plus, de atunci eram maniac și-mi luam hardware pe care nu îl foloseam. Și, dacă țin bine minte, calculatorul l-am vândut pentru că nu mai făcea față și ratele încă le plăteam.
Idioțenia mea a fost să iau pe 5 ani de zile electronice, însă încă mai sunt persoane care aleg să își ia produse high end, în rate, și acum.
Cei mai mulți preferă să ia prin cardurile de cumpărături. Pe un an, pe 2 ani. Dar dacă alegi high end, nu cumva în 2 ani de zile abia îți mai merge aplicația de Facebook?! 🙂
Apropo de cardurile de cumpărături. Eu n-am așa ceva și nu-mi doresc. Prefer să am un fond de rulaj la care să apelez la nevoie, fără dobândă, fără bănci. Totuși, e pe bune treaba cu rate fără dobândă?! Din ce-și scot ei pârleala?!
Pârleala și-o scot de la ăia care nu pun ratele la timp pe card – dobânzile sunt exorbitante (de câteva ori mai mari decât dacă s-ar lua un credit normal de la bancă).
Ți-a trebuit mașină nouă :)).
Culmea, a fost a soră-mii, dar conjunctura a fost să plătesc și eu la ea o perioadă. N-au fost decât 5 ani, dar ăștia care fac rate pe 30 de ani?
Chit că dai 6-7 milioane pe lună… dar nu știi niciodată ce se va întâmpla în 10-20 de ani. În țara asta oricum azi poți să fii sus, mâine jos. 🙂
Sigur or făcut calcule şi de pierdut sigur nu pierde magazinele. Ideea eeste de a cîştiga încrederea cîtor mai mulţi clienţi. Cît priveşte durata ratelor, ar trebui să fie cam la fel de lungi ca şi durata normală de funcţionare. Un exemplu de „high end” aş considera telefonu mobil, care în 2 ani sigur ar cam trebui înlocuit, fiind mai degrabă demodat decît uzat fizic. Un desktop/laptop ales cu grijă mai necesită upgrade-uri în timp, depinde foarte mult de scopul în care este folosit. Şi dacă produce bani, deci nu este numai pentru distracţie. Un frigider ţine şi 10 ani, deci se merită rate pe 5 ani. Totul depinde de bugetul disponibil şi de modul de folosire, iar găsirea numărului optim de rate, hmmm, e tare complicat…
Corect, la electrocasnice e un pic diferit. Știi că mașina de spălat te spală, aspiratorul te curăță. Undeva înțeleg ratele acolo.
Dar să-ți iei un telefon high end, să zicem Iphone 6S în rate și în 2 ani de zile să apară 8S, iar tu încă plătești rate la el…
Ratele alea fara dobanda sunt simplu de explicat:
– se dau pe perioada foarte scurte;
– produsele sunt mai scumpe cu minim 20% decat pretul lor normal;
– restul castigului vine din rulajul rapid.
In rest … intre 2005 si 2009 90% din vanzari erau de PC’uri in rate. Interesant era ca ratele erau pe 5 ani in vremea in care garantia era intre 1-2 ani. Multi dupa 2-3 ani nici macar nu mai aveau PC’ul ala … in schimb plateau inca rate la el. Acelasi lucru este si la restul produselor exceptand sa zicem electrocasnicele pe care le inteleg si eu daca e vorba de o rata pe 12 luni sa zicem.
Sunteți toți mirați de parcă nu știți că toate astea se fac pentru imagine…
Calcule făcute? Haha. Ha! Trebuie să vadă vecinii că ai cel mai mare TV. Să vadă tovarășii că ai cel mai nou telefon.
Oamenii fac cu greu diferența dintre necesitate și fiță.
Mamă, nu pot să tăguiesc aici, dar sigur va citi el comentariul tău. 😀
Cine e el?
Este un el cu un telefon luat în rate. Ca să moară vecinii.
Hey, ce se discuta pe aici? 😀
Am atat de multe povesti pe teama asta … ca imi e ca ii termin spatiul lui Marius de pe server! 😀
Stai liniștit. A rămas doar blogul pe server. E spațiu suficient. 😀