Mă gândeam acum la felul în care percepem lucrurile și cum ne sunt prezentate. La știrea cu Dragoș eu zic că este culpă comună, cu lipsa lui de prevenție și a celor care au pus acolo niște separatoare nesemnalizate.
Există o știre pe internet legată de tramvaiele din București cum că nu avem peroane pentru tramvaie. Evident, știrea este făcută să genereze reacții, iar oamenii să comenteze, fie că modernizarea e prea scumpă, fie că au fost proști oamenii care le-au comandat. De fapt, se pare că procedura fix asta este, întâi se testează, se văd limitele, apoi se construiește pe lângă.
La festivalul de la SAGA au murit 2 tineri. S-au drogat până n-au mai putut de ei. Că erau vechi în ale drogurilor, că erau noi, nu știm. Știm doar că unii au murit, alții nu sunt prea bine.
Evident, știrea negativă vinde, mai ales când o împachetezi lângă ceva branduri mari, dar și cu echipe mari de social media: Cola, Heineken, Jack Daniel’s și alții. Îi aveți pe site-ul lor pe toți.
Eh, toate știrile de genul generează trafic. Toate știrile de genul sunt scrise pentru bani. Nu direct, prin publicitate.
Și e ciudat pentru că multe din știrile acestea se distribuie și comentează pe social media. Dacă pe site vedeți o știre relativ bine scrisă, pe conturile lor de Facebook sunt oameni care bagă bățul, fac reach în termeni mai tehnici. Nu faci, nu exiști, nu vine brandul să îl promovezi la SAGA, nu plătești angajații, ieși de pe piață. E un cerc vicios.
Și mă gândeam până unde putem merge cu goana pentru trafic. Când și dacă se va sparge bula.
Să fie o soluție susținerea ei din partea statului? Totuși, pe ce criterii, cum o faci să fie responsabilă? Ce faci în perioadele de alegeri?
Din păcate, așa e : știrea negativă în multe tipuri de societate umană (ex SUA , inclusă aici) e “gustată” de public, are mare audiență, le oferă în mod cert satisfacție (altfel nu ar mai “servi-o”!); de aici , e simplu : audiență=publicitate mai multă =bani mai mulți și ciclul de producție (al știrilor negative) se reia, în cerc vicios autoîntreținut; posturile de știri reprezintă cel mai bun exemplu – acolo, totu-i negru (dacă nu murim până la miezul nopții, murim sigur mâine!?)! Probabil că ar trebui să trecem la un nivel superior de educație , din păcate nu e tocmai la îndemână…
Păi observ și eu de pe blog treaba asta. Cu cât încerc să fiu cât mai flower power și să zic: uite ce mișto e aia sau cealaltă ajung să citesc eu dimineața și tot eu seara.
„Senzationalul” ocupa doar mintile odihnite… Oamenii care gandesc au cu totul alte ocupatii. Toate posturile tv se intrec in a crea „senzatii tari” fiindca in mintile unora, astea reprezinta sarea si piperul vietii, ca si cand oricare dintre noi, n-am putea deveni o stire. Problema nu e stirea in sine, pe care oricum aproape toti cei neimplicati direct sau indirect in evenimentul prezentat, o vor uita total in cateva ore (zile). Problema e ca dintr-o ora (60 minute), 45 minute sunt reclame, iar din timpul ramas, starea vremii, cine cu/de cine s-a mai imbarligat/divortat/inselat/etc. Stirilor cu impact social le mai sunt acordate doar cateva minute (dintr-o ora…). E drept ca unele televiziuni de stiri (prea putine) incearca marea cu degetul, avand formate de emisie diferite ca si continut. Probabil ca si prin statele dezvoltate se intampla la fel.
Reach-ul este extrem de important pentru unii