Parandărătul

Aș fi vrut să încep articolul cu nu s-a schimbat nimic, dar nu știu dacă mai e valabilă. Adică eu nu cred în ea și tare mi-e că așa e lumea, nu numai în balcani.

Dacă în trecut aș fi zis: multinaționalele sunt wow, vin cu mentalitate din afară… acum nu mai sunt chiar de aceiași părere. Nu pentru că mentalitatea în afară ar fi cu mult diferită, ci prin faptul că lucrurile în țară sunt făcute de ai noștri.

Și chiar dacă ești tu multinațională, pe local tot cu românașul discuți. Și-o faci românește.

Dar toate ar trebui să aibă o limită. Cel puțin, pentru sănătate. Doar că nu se întâmplă asta, mai ales la echipamente de milioane. Mai ales când mentenanța costă poate mai mult decât produsul în sine apar băieții care încearcă să paseze lucrurile. Tu iei un pic, eu iau un pic mai mult că-i combinația mea și totul e roz pentru noi.

Apoi țipi că România e de rahat, că nu-ți oferă nimic, dar ai călca pe cadavre dacă ai putea.